Este ceea ce gândim

Spiritul este pretutindeni, în toate. Ceea ce trăim noi, ca oameni, este o experienţă a Spiritului în planul fizic. Iar această experienţă nu este nicidecum ruptă de celelalte planuri. Dar fiecare om o poate vedea şi interpreta cu ajutorul unui instrument aflat la dispoziţia tuturor: mintea noastră. Dumnezeu, Natura, Spiritul Universal, Fiinţa Supremă - sau cum vrem să-i spunem

Creatorului tuturor lucrurilor - ne-a înzestrat cu acest minunat instrument de cunoaştere ca să-l folosim pentru progresul nostru. Pare greu de înţeles cum au ajuns oamenii de azi la concluzia că mintea este doar rezultatul unei reţele de celule nervoase prin care circulă curenţi electrici.

Poate că ei au dreptate într-un fel, dar între creier şi minte este o mare diferenţă. Creierul este instrumentul fizic prin care funcţionează mintea. În absenţa creierului, mintea nu ar dispărea, dar nu ar mai putea să fie accesibilă individului. Pentru că mintea ţine de planurile subtile, superioare, în timp ce creierul este contrapartea sa fizică, şi chiar mai puţin de atât. Dacă arunci televizorul din casă, asta nu înseamnă că nu mai există televiziune... Mintea este numită, în termeni ezoterici, corpul mental al omului.

Este locul unde omul trăieşte la nivelul ideilor, aşa cum în corpul său astral, omul trăieşte la nivelul emoţiilor sale, iar în corpul fizic trăieşte la nivelul materiei. Toţi oamenii acceptă că au minte, fiindcă toţi pot folosi raţiunea, gândirea, judecata logică, memoria şi toate aspectele vieţii intelectuale. Dar este uimitor că foarte mulţi văd mintea numai ca pe un derivat al corpului fizic, un produs fizico-chimic al creierului, şi chiar refuză să gândească dincolo de această limitare.

Gândind limitat, pare firesc ca omul să se vada pe sine limitat la corpul fizic, şi să privească toate componentele vieţii sale, de natură psiho-afectivă şi mentală, ca pe simple emanaţii - de o natură, totuşi, insuficient cunoscută - ale corpului fizic. Aceasta este atitudinea omului care este copleşit de realitatea sa fizică şi refuză să iasă din limitele ei, fie şi doar la nivel de gândire.

Dar acest om este doar una din ipostazele posibile ale Omului, şi exista deja mulţi oameni care au înţeles că organele fizice sunt doar instrumente prin care fiinţa fiecăruia se poate exprima în planul fizic, iar această fiinţă nu se limitează la corpul fizic, ci dispune şi de alte corpuri, mai subtile, în care trăieşte la fel de real ca în corpul fizic. Oricine poate vedea că viaţa sa nu se derulează mecanic, cum ar trebui să se întâmple dacă realitatea ar fi pur fizică. Omul are emoţii pe care le exprimă şi în urma cărora adoptă atitudini şi decizii, iar acestea îi pot schimba cursul vieţii în orice moment. De asemenea, ideile circulă liber, de la un om la altul, şi adesea ne vin ca din neant... Neantul acesta aparent este ceea ce nu cunoaştem încă.

Ideile ne vin din minte, din corpul nostru mental, care este în strânsă legătură cu fiinţa noastră reală, lăuntrică. Mai mult, înlăuntrul nostru suntem în permanent contact cu Mintea Universală, cu ceea ce am putea compara cu un câmp informaţional universal. Concurenţa pentru paternitatea ideilor, din societatea de azi, probabil va fi văzută ca ridicolă sau primitivă în momentul în care oamenii vor realiza că, de fapt, ideile sunt la îndemâna tuturor, Mintea Universală fiind accesibilă oricui. Atunci şcolile nu vor mai putea să-i înveţe pe oameni ce a făcut X sau cum a gândit Y.

Dar îi vor învăţa pe oameni cum să afle singuri aceste lucruri, cum să intre în contact direct cu ideile şi informaţiile respective. Memorarea - pe care se pune atâta accent azi în învăţământ - nu va mai avea prioritate în faţa metodelor de cunoaştere lăuntrică. Chiar şi la nivelul oamenilor care au înţeles că mintea nu se poate confunda cu corpul, există discrepanţe în felul în care ei îşi folosesc mintea. Multi au rămas la ideea că mintea este doar un instrument pentru a traduce cunoaşterea pe înţelesul tuturor, pentru a face raţionamente şi a găsi explicaţii logice.

Dar mintea poate mult mai mult: ea ne poate influenţa realitatea, viaţa aici, pe pământ, şi chiar şi în alte planuri. Fiindcă mintea este, de fapt, un instrument de creaţie. Pot rezuma această idee spunând: "Este ceea ce gândim". În sensul că viaţa fiecăruia este pe măsura gândirii sale. Ca să progresezi, din orice punct de vedere, trebuie să adopţi idei progresiste, şi în primul rând trebuie să accepţi ideea că este posibil acest progres.

Apoi trebuie să trăieşti conform ideilor adoptate. Ştiu că mulţi îşi imaginează că ar fi suficient să te gândeşti la ceva, ca să se şi întâmple. Posibil, pentru cine ştie cum să gândească. Noi abia descoperim, însă, în România de după 1989, că putem să gândim liber - eliberaţi de stilul de gândire al regimului de până atunci. Dar aceasta este doar o fază, fiindcă vom descoperi că putem să gândim şi mai liber, adică eliberaţi şi de alte idei preconcepute şi stereotipii care ne-au limitat viaţa până acum. Vom descoperi că putem să gândim oricum. Vom descoperi şi că felul în care gândim ne determină direct viaţa. Gândim rău - trăim rău. Gândim bine - trăim bine. Şi aşa vom învăţa să gândim creator, ştiind că nouă ne aparţine responsabilitatea propriei noastre vieţi. Dumnezeu? Ne aşteaptă să ne gândim la El...